Sa traiesc sfarsitul lumii

Dupa ceasul meu mai sunt cam 30 de minute pina se declanseaza isteria. Daca nu ati impachetat, macar ati intepenit pentru o secunda gandidu-va la ce nu ati realizat, cui i-ati gresit, etc. In clipa aia in care calatoreati intr-un alt univers, ati fi vrut sa fiti un om mai bun. Ei, uite, ca nu prea mai aveti timp, asa ca, in ultima instanta, dati un telefon mamei, iubitei, etc. Aveti, totusi, grija ce spuneti, in cazul in care "Sfarsitul lumii se amana" ,cum titrau ziarele de astazi, sa nu faceti vreo declaratie sau vreo promisiune cu care trebuie sa traiti.
Ieri, in drum spre Onesti, orasul de suflet al lui Gh. Gh. Dej, cum de altfel imi scrie si in certificatul de nastere, m-au napadit aminitirile si gandurile. Si asta pentru ca imi doream sa traiesc sfarsitul lumii. Am avut vreo trei ocazii sa il ratez, dar, uite, ca nu e cum vreau eu. Prima a fost cand, de nicaieri, un copil cu o bicicleta a iesit in fata masinii. Am ratat impactul cu camionul care venea din fata. O minge pentru mine. Pustiul a fugit mancand pamantul, ca altfel l-as fi mancat eu.
A doua minge, avantaj tot eu. In curba, de pe celalalt sens, un tanar, nu cred ca avea 18 ani, a iesit din coloana, s-a angajat in depasire, si, surpriza, masina noastra venea de pe celalalt sens. Eu am inchis ochii si mi-am pus o ultima dorinta. Nu vreti sa stiti care. Minorul a ranjit si a trecut mai departe. Si intr-un alt univers tot i-as recunoaste ranjetul si mi-as indeplini dorinta.
La 3-0, deja nu imi mai era frica de nimic.

Asadar, am apucat sa mai traiesc inca o zi. Ce fel de zi? Aceasta e intrebarea.

Pe de alta parte, pentru noi gaura neagra e cel mai bun lucru care ni s-ar putea intampla.
Nu ar mai trebui sa ocolim sutele de gauri din asflat, care mai devreme sau mai tarziu te arunca in hau. Nu trebuie sa mai circulam pe aceeasi jumatate de metru de trotuar cu o haita de caini si un cal. Nu trebuie sa mai privim la aroganta celor care, pe banii nostri, ne rad in fata si nu se sinchisesc sa voteze macar importiva, daca nu pentru. Nu trebuie sa mai vedem stirile de la ora 5. Nu trebuie sa mai inghitim zilnic doza de praf in ochi pe care ne-o arunca parlamentarii si edilii pentru care lucrurile importante au nevoie de timp.